bokeh

Boke (pronunțat bo ke cu accent egal) se referă direct la zona de neclaritate din fotografie, adica de blur, dar si la calitatea estetică a zonelor neclare sau defocalizate dintr-o imagine, în special a fundalului (planul departat) sau a zonelor din planul mai apropiat fata de subiectul in focus.

Termenul provine din cuvântul japonez „boke” (ぼけ), care înseamnă „ceață” „neclaritate”, “estompare”, “blur”. Termenul japonez boke este folosit și în sensul unei tulburări mentale sau al senilității sau alte combinatii. Termenul bokashi (暈かし) este înrudit, însemnând estompare a facultăților mentale, minte încețoșată, de exemplu.

În engleză a fost popularizat în 1997 în revista Photo Techniques, când Mike Johnston, editorul la acea vreme, a comandat trei lucrări pe această temă pentru numărul din martie/aprilie 1997; el a modificat ortografia pentru a sugera pronunția corectă vorbitorilor de engleza, spunând „este pronunțat corect cu bo ca în bonne și ke ca în Kenneth, cu accent egal pe fiecare silabă”. Ortografiile bokeh și boke au fost ambele folosite cel puțin din 1996, când Merklinger sugerase „sau Bokeh dacă preferați”. Termenul bokeh a apărut în cărțile de fotografie cel puțin din 1998. Uneori este pronunțat /ˈboʊkə/ (boke-). uh). Americanii astia…pfff. Nu înțeleg necesitatea acelui H sau kə decat prin tendința acestei culturi de a face senzațional din orice si acolo unde nu este cazul.
Deci, dragilor, corect este boke, pronunțat simplu si curat: boke, ca in limba japoneza. E simplu. Orice altceva este improvizație inutilă made in SUA. 🙂

Datorita esteticii generale a zonei de blur, boke-ul nu se referă doar la cât de neclare sunt anumite zone din imagine, ci și la cum arată aceste zone. Un boke „plăcut” este descris ca fiind soft, uniform, fără margini dure sau forme care distrag atenția. Cu toate ca, bulinele mai clar conturate sau efectul de swirl al lentilelor vechi, aduc un farmec special in lumea fotografiilor perfecte.

Unii fotografi limitează în mod incorect utilizarea termenului boke la apariția de cercuri luminoase în zona nefocalizată. Confuzia intervine atunci cand numim zona de neclaritate, BLUR si nu boke. Cele doua cuvinte înseamnă lingvistic si conceptual același lucru. Efectele luminoase produse de optica in anumite conditii in zona de out-of-focus, sunt o calitate suplimentara a blurului (boke fiind acelasi lucru). 

Boke-ul a fost, de asemenea, definit ca „modul în care obiectivul redă punctele de lumină nefocalizate”, adica acel atribut special al zonei out-of-focus. Diferențele dintre aberațiile optice obiectivului și forma diafragmei provoacă efecte boke foarte diferite. Unele modele de obiective estompează imaginea într-un mod plăcut pentru ochi, în timp ce altele produc blur incarcat care distrage atenția. Asta înseamnă ca, spre exemplu, daca un obiectiv vintage are din ce sa-ti scoată buline luminoase/colorate din zona out-of-focus, le va randa definit, conturat si astfel va incarca imaginea. Asta poate sa fie un spectacol in sine, insa este adevărat ca, subiectul nu va mai fi atat de evidențiat de fundal, nu va iesi in evidenta prea mult. Este necesar multa practica si teste cu mai multe obiective si focale pentru a stapanii bine si controlat efectele de boke. Asta daca urmaresti ceva anumte sau vrei sa perfectionezi zone de out-of-focus. Pentru unii blurul e blur si atat. Cum pentru majoritatea femeilor toata berea este la fel. 🙂

Fotografii pot folosi în mod deliberat deschideri largi ale diafragmei si distante potrivite, astfel incat sa obtina un DoF, aka profunzime de camp ingusta. Asta rezulta direct in mult blur si focusare selectiva fina pe subiect. O modalitate excelenta in fotografia de portret de a avea o imagine cu subiectul foarte bine pus in valoare. 

Zona în care elementele sunt vizibile și clare poate fi mai mica sau mai mare (Dof/profunzimea de camp), în funcție de 5 factori:

• Distanța focală a obiectivului foto folosit
• Apertura/Diafragma
• Distanța pana la subiect sau punctul focalizat
• Distanta subiectului pana la fundal
• Dimensiunea senzorului (într-o măsură destul de mica)

Tehnica optică modernă a perfecționat formulele de producție astfel incat, clarul sa fie cat mai bun, dar si zona out-of-focus sa fie cat mai “cremoasa”, soft, astfel incat, la fotografia de portret sa zicem, separare subiectului prin blur să fie clară, evidenta si sa contrasteze in mod evident blurul fata de sharp. 
Boke-ul este adesea cel mai vizibil (apar forme si culori, acea calitate optica speciala) în jurul luminilor mici de fundal, cum ar fi reflexiile și sursele de lumină, motiv pentru care este adesea asociat cu astfel de zone. Cu toate acestea, boke-ul nu se limitează la evidențieri; estomparea apare în toate regiunile unei imagini care se află în afara profunzimii de câmp.
Opusul boke-ului deci, este o imagine în care sunt vizibile toate elementele din cadru, pe intreaga plaja focala, cum ar fi la un peisaj.