Pe mine m-au fascinat mereu inceputurile, istoria si originile lucrurilor, in general. Am decis sa dezvolt acest articol de la un “memory” de pe facebook, in care aminteam despre primul aparat foto digital, un prototip. M-a inspirat chestia asta si am zis ca ar fi interesant si util si pentru alti iubitori ai fotografiei sa afle care au fost inceputurile fotografiei digitale…pe scurt, ca sa ne putem face o idee despre evolutia tehnologiei si sa avem o perspectiva mai ampla asupra fenomenului fotografic digital…modern. Cum să nu vrei să afli mai multe despre unealta pasiunii tale pentru fotografie? Cum sa nu fii curios?
Aparatul digital avea senzor in loc de film si, ulterior, ecran pentru meniu si pre-vizualizare foto. Ganditi-va ce extraordinar era sa ai posibilitatea sa vezi imaginea imediat dupa ce ai facut-o. Wow! Dar, pana aici au fost produse mai multe prototipuri, adaptari digitale la analog si modele care nu au fost lansate niciodata public, desi au fost complet digital functionale. Curba fireasca de trial and error, specifica oricarui Research&Developement a facut ca digitalizarea fotografiei sa dureze ceva timp, pana sa devina 1. practica, 2. accesibila utilizatorului final si 3. calitativa. Nevoia de digitalizare a cuprins firesc si industria foto / video, intr-o perioada in care computerele erau in plina expansiune. 1971-1980 este numita perioada generatiei 4 a computerelor.
Primul senzor de imagine a fost CCD – charge-coupled devices, inventat de Willard S. Boyle și George E. Smith la Bell Labs în 1969, bazat pe tehnologia condensatorului MOS. Senzorul cu pixeli activi NMOS a fost inventat ulterior de echipa lui Tsutomu Nakamura de la Olympus în 1985, ceea ce a condus la dezvoltarea senzorului cu pixeli activi CMOS la NASA Jet Propulsion Laboratory în 1993. Stiati, ca senzorul CMOS a plecat de la NASA? 🙂 Eric Fossum a inventat senzorul CMOS (complementary metal-oxide semiconductor) pentru NASA, tehnologia miniaturizată a camerei foto care a devenit o standardul captarii imaginiilor digitale (impreuna cu senzorul CCD).
Prima camera foto digitala sau aparat foto, cum vreti sa-i spuneti, a fost inventata in 1975 si cantarea nu mai putin de 3.6 kg. Un angajat al Kodak Lab, Steven J. Sasson a realizat prima fotografie digitală cu incredibilă rezolutie de numai 0.01 Megapixeli. Aparatului ii trebuiau 23 de secunde sa parcurga intreg procesul de captare si scriere care se realiza pe caseta magnetica. Steven Sasson inventează aparatul din piese și părți ale unor echipamente defecte lăsate de izbeliște prin fabrica. Aparatul era doar un prototip care nu a fost niciodata comercializat, insa a aratat lumii ca se poate.
La sfarsitul anilor ’70 tehnologia pentru a produce camere foto digitale exista, insa lucrurile s-au urnit mai greu pana la productia in masa.
Prima cameră digitală portabilă care a înregistrat imagini ca fișier digital a fost cel mai probabil Fuji DS-1P anuntata in 1988, care stoca imaginile pe un card de memorie SRAM (RAM static) de 2 MB. Aparatul folosea o baterie pentru a păstra datele în memorie. Această cameră nu a fost niciodată comercializată. Nici modelul urmator FUJIX DS-X cu 0.40 MP si senzor CCD de 2/3″ aparut in 1989, nu se stie sigur daca fost vreodata comercializat, cel mai probabil a fost o lansare esuata. Se obtineau imagini digitale, insa erau net inferioare celor obtinute analog, pe film. Cu toate astea, aceste lansari ratate au fost pasi importanti in evolutia tehnologiei digitale.
Desi apare in anumite surse ca prima cameră digitală portabilă care a fost efectiv comercializată DS-X, a fost cel mai probabil un esec total, cum s-a intamplat si in SUA. Prima cameră digitală portabilă disponibilă comercial în Statele Unite a fost Dycam Model 1, lansata în noiembrie 1990. A fost inițial un eșec, deoarece realiza fotografii alb-negru, cu rezoluție scăzută și costa aproape 1.000 USD (echivalentul a 2.300 USD în 2023). Mai târziu, a avut un succes modest când a fost revândut ca Logitech Fotoman în 1992. Folosea un senzor de imagine CCD, stoca imaginile digital și putea fi conectat direct la un computer pentru descărcare.
În 1991, Kodak a scos pe piață Kodak DCS (Kodak Digital Camera System), începutul unei lungi linii de camere profesionale Kodak DCS SLR care erau bazate pe body SLR cu film, adesea Nikon. O ciudatenie a tehnologiei, prinsa intre cele doua lumi – film si digital. Kodak DCS a fost primul SLR digital (dSLR) disponibil comercial – de fapt o strutzo-camila ce folosea senzor de 1,3 megapixeli si avea un sistem de stocare digital extern foarte voluminos. Prețul de vanzare 13.000 USD (echivalentul a 29.000 USD în 2023. Maiculitaaaaa!
Au mai trecut anii si tehnologia s-a perfectionat (ceva mai repede decat o face cea a masinilor electrice) si in 1999 a fost lansată Nikon D1, o cameră de 2,74 megapixeli care a fost primul SLR digital dezvoltat în întregime de la zero de un producător important și la un cost de sub 6.000 USD (echivalentul a 12.000 USD în 2023. Ieftin! 🙂 Este evident ca o foloseau profesionistii sau amatorii cu foarte multi bani. Această cameră a folosit obiective Nikon cu montură F, ceea ce a însemnat că fotografii de film puteau utiliza obiectivele pe care le dețineau deja. Strategie de marketing!
Nikon D1
În ianuarie 2000, Fujifilm a anunțat FinePix S1 Pro (Nikon mount), primul DSLR home consumer. În noiembrie 2001, Canon a lansat EOS-1D de 4,1 megapixeli, primul body digital profesional al brandului. Canon EOS-1D este primul SLR digital profesional, dupa lansarea Canon de la EOS-D2000 în martie 1998, care a fost un efort de colaborare cu Kodak, cunoscut și sub numele de Kodak DCS 520.
Asa au luat nastere seriile —D si D— ale Canon si Nikon si “lupta” pentru suprematia pe piata foto. Ce ar fi frumos sa ne amintim, este ca aceste companii au colaborat si colaboreaza si azi, imprumutand tehnologii sau externalizand productii pentru diverse piese. Aasdar, este util sa intelegeti ca nici voi ca utilizatori de aparat X, nu ar trebui sa ii “troll-ati” aiurea pe utilizatiorii de aparte Y. Este o alegere subiectiva care ar fi logic sa fie respectata ca atare. Toate fac foto. Toti iubim fotografia!
Ca o perspectiva interesanta, Kodak a fost prima camera foto portabila cu rola de film disponibila maselor. Folosirea filmului fotografic a fost perfectionat de George Eastman folosind deja film celuloid transparent din 1888–1889. Acest film a fost folosit si de Thomas Edison pentru dezvoltarea primei camere de …filmat: Kinetograful. Primul aparat foto Brownie Box, numit „Kodak”, a fost scos la vânzare pentru prima dată în 1888. Venea preincarcat cu film pentru 100 de cadre si trebuia trimis inapoi la laborator pentru developat. 🙂
Am testat recent obiectivul Sigma 18-50mm F2.8 DC DN Contemporary cu montura Canon RF cu un Canon R7 și am fost impresionat de cum se misca, atat la propriu, cat si la figurat. Acest obiectiv este o alegere excelentă pentru utilizatorii de camere APS-C care caută un zoom versatil, compact si de calitate. F64 mi-a imprumutat camera foto, iar Sigma Photo Romania, obiectivul. Le multumesc pe aceasta cale pentru oportunitatea de a folosi si testa pentru voi primul obiectiv Sigma cu montura Canon RF. Stiu ca asteptati de multa vreme, miracolul. Iata, acum se intampla! Canonistii cu aparate foto full frame, printre care ma numar si eu, abia asteapta si obiective Sigma calitative la preturi corecte, fie ele zoom sau prime pentru FF.
Cine este foarte curios si nerabdator, poate vedea direct imaginile de test din albumele de la inceputul materialului de evaluare, insa sfatul meu este sa parcurgeti si articolul pentru a afla toate detaliile despre optica, constructie si performanta generala. Cine stie, poate este chiar fix ce va trebuie.
Inainte de a povesti in detaliu despre noul obiectiv pentru camerele mirrorless Canon APS-C, mentionez ca acesta este un review din care vei afla exact ce trebuie sa stii si nu mai mult. Asta înseamnă că nu te voi plictisi cu tabele cu informatii si statistici complicate care nu iti vor folosi vreodata, ba chiar te vor încurca sa întelegi ce este cel mai important dintr-un material de testare si evaluare. Care este acel lucru important? Ce realizezi, efectiv, cu ajutorul lui. Imaginea produsă. De ce îți cumperi un obiectiv și nu altul? Cum faci alegerea? În timp ce răspunzi la întrebarea asta mental, eu voi incepe recenzia primului obiectiv cu montura Canon RF al celor de la Sigma. 🙂
Canon (offf cate as avea sa le mai zic…dar ne ocupam de altceva acum), in marinimia sa, a permis, in sfarsit, fabricilor Tamron si Sigma sa produca obiective cu montura RF pentru camerele lor mirrorless APS-C. Iuhuuu! Asta dupa mai bine de 6 ani, adica momentul in care au lansat Canon EOS R, prima camera foto cu montura RF. Uitandu-mă la toate obiectivele foto zoom RF-S oferite canonistilor de catre cei de la Canon, acest Sigma 18-50mm F2.8 DC DN Contemporary este o adevarată binecuvântare. Pune-l și tu pe lângă Canon RF-S 18-45mm F4.5-6.3 IS STM si ai să intelegi de ce spun asta. Dacă vrei să ai o imagine de ansamblu intră pe f64 (sau pe website-ul Canon) și vezi lista obiectivelor dedicate APS-C cu RF-S, dar să nu uiti sa iei un Nurofen, ceva… inainte… vei avea dureri de cap.
F2.8
Voi incepe review-ul meu de aici. Diafragma constantă f2.8, nu F4, nu 5.6, nu 6.3, sau 7.1, ci f2.8. 🙂 In moimentul de față, decembrie 2024, Canon nu are nici macar un singur obiectiv foto RF-S cu diafragma constantă pe toată plaja focală la vreun zoom in line-up-ul sau (doar la cele VR 3D, dar nu le punem la calcul). Si, ca sa fie mai clar: Canon nu are niciun obiectiv RF-S cu f2.8 la nicio distanță focală, nici la wide, cu atât mai puțin la capătul tele.
În acest context este foarte de apreciat acest obiectiv zoom standard cu f2.8 pe toată plaja focală. Sigma reușește să producă “fara efort” un obiectiv bun, la un pret decent pentru cei care detin camere crop sensor. In principiu, cand iti cumperi un ASP-C, o faci ca amator pasionat de fotografie. Asta inseamna ca fie nu ai, fie nu vrei sa investesti sume mari in aparatura. Cu acest gand, cel mai probabil, Sigma a produs primul obiectiv foto RF cu acest minunat f2.8 constant.
La ce îți folosește f2.8? În primul rând, evident, senzorul poate capta mai multă lumină daca tu consideri că este nevoie. Mai apoi, poate ai nevoie de o viteză a declansatorului foarte scurta pentru a îngheta o miscare rapidă. Poate fotografiezi mai mult afară, la lumina zilei si ti-ar fi suficient si un f4, insa cu siguranta fotografiezi si in interior sau noaptea si, nu stiu daca ai realizat asta: când este înnorat afară sau ai o umbră deasă acolo unde vrei să fotografiezi, aparatul foto lungeste timpul de expunere sau/si urca valoarea ISO, ca să compenseze lipsa luminii (în functie de setări sau modul de fotografiere ales). În momentele alea cand îți iese fotografia “mișcată” din cauza unui timp prea lung de expunere, ți-ar prinde tare bine să mai deschizi diafragma la f2.8, să zicem. 🙂 De asemenea, o diafragma mai deschisă te ajuta să ai un fundal mai blurat si să obții o separare mai bună a subiectului de fundal când faci un portret sau fotografiezi o floare sau orice altceva.
Acest 18-50mm chiar este utilizabil la f2.8, în special la zoom-ul maxim de 50mm atunci când fotografiezi portrete sau detalii/close-up (frunze, flori, insecte, etc) și mai putin când vrei să fotografiezi peisaje la focale mai wide (17mm-35mm). De ce? Orice obiectiv, chiar orice obiectiv, oricât de scump, pierde din claritate spre margini la deschidere maximă a diafragmei. Așa funcționează optica. Așadar, folosește diafragme mai închise când vine vorba de peisaje sau cadre largi f4, f8, f11. Nu este recomandat să faci peisaje sau cadre largi unde ai vrea să ai toate detaliile clare, la o deschidere de f2.8. Cu toate astea, dacă lumina o impune you do what you got to do, right? 🙂
Claritatea este destul bună la f2.8. Asta înseamna că nu este nici printre cele mai sharp obiective wide-open, însă nu este nici printre obiectivele la care deschiderea maximă este inutilizabilă, nici pe departe. Este insă remarcabilă claritatea la 2.8. Se poate folosi fara nici un fel de problemă la f2.8 atunci când fotografiezi persoane sau detalii. Nu uita că la deschiderea maximă a diafragmei este indicat să ai zona de interes a fotografiei, în centru cadrului. Poți accentua claritatea la editare după bunul plac. Evident că pe masură ce inchizi diafragma spre f4 obții o claritate din ce în ce mai bine conturată.
Design și construcție
Sigma 18-50mm F2.8 este remarcabil de compact și ușor, având un diametru maxim de doar 69,2 mm, o lungime de 74,5 mm și o greutate de numai 300 g. Este cel mai mic și cel mai ușor obiectiv din clasa sa, ceea ce îl face extrem de portabil. Montura este prevăzută cu o garnitură de protecție împotriva apei, un detaliu apreciat pentru utilizarea în condiții mai dificile, respectiv cu umiditate ridicată.
Performanța optică
Diafragma constantă de F2.8 pe toată gama de zoom este unul dintre punctele forte ale acestui obiectiv, oferind rezultate excelente în condiții de lumină scăzută și un bokeh plăcut, cu separare frumoasă între subiect și fundal. Claritatea și contrastul sunt excelente, cu imagini bine definite pe întreaga plajă focală (echivalent full-frame de la 28,8 mm la 80 mm). Culorile sunt vibrante și naturale, iar corecția aberațiilor cromatice este gestionată eficient, mai ales când corecțiile din cameră sunt activate.
Tehnologia modernă de design optic asigură un control bun al distorsiunii și al flare-ului, chiar și în condiții de iluminare dificilă. De asemenea, factorul de mărire maxim de 1:2.8 (wide) și 1:5 (tele) este util pentru cadre close-up, mai ales având în vedere distanța minimă de focalizare impresionantă de doar 12,1 cm.
Autofocus – Rapid, precis și versatil
Sistemul de autofocus al Sigma 18-50mm F2.8 DC DN este o adevărată surpriză plăcută, demonstrând o performanță remarcabilă, mai ales pentru un obiectiv compact din această categorie. Motorul de autofocus este silențios și extrem de rapid, făcându-l ideal atât pentru fotografii de acțiune, cât și pentru înregistrări video.
În modul AF Servo, obiectivul menține focalizarea precisă chiar și pe subiecți în mișcare, ceea ce îl face potrivit pentru cadre dinamice precum evenimente sportive sau fotografii de copii/jocuri. Sistemul de focalizare funcționează impecabil în lumină bună, iar în condiții de iluminare scăzută, deși apare uneori un mic timp de căutare a punctului de focus, rămâne fiabil.
Un alt punct forte este compatibilitatea excelentă cu sistemele de autofocus Canon, mai ales când este utilizat pe camere mirrorless moderne. Acest lucru asigură o integrare perfectă și o experiență fluidă, fără întârzieri sau inconsistențe. Focalizarea silențioasă este un mare avantaj pentru utilizatorii de video, eliminând orice zgomot de motor care ar putea interfera cu sunetul.
Mecanica și construcția – Un design gândit pentru confort și performanță
Sigma a investit mult în designul mecanic al acestui obiectiv, iar rezultatele sunt evidente. Inelele de zoom și focus sunt bine poziționate, având o mișcare precisă și fluidă. Rezistența lor este bine calibrată – nici prea moale, nici prea rigidă – ceea ce oferă o experiență plăcută și profesională în utilizare.
Un alt aspect remarcabil este compactitatea. Având un diametru maxim de 69,2 mm și o lungime de 74,5 mm, acest obiectiv este incredibil de mic pentru o diafragmă constantă de F2.8. Dimensiunile sale reduse și greutatea de doar 300 g îl fac să se simtă perfect echilibrat pe camerele APS-C, fără să adauge volum inutil.
Montura este prevăzută cu o garnitură de protecție împotriva apei, ceea ce oferă un plus de siguranță atunci când fotografiați în condiții mai dure, cum ar fi umezeală sau praf. Chiar dacă nu este complet etanș, acest detaliu adaugă un plus de întrebuințare.
Se simte bine in mână, inelele de focus și zoom se mișcă lin și cât trebuie de ușor, adică simți o ușoară rezistență, astfel încât să faci mișcarea lin și treptat. Inelele zimțate sunt din plastic turnat (cel de focus) si cauciuc (cel de zoom). Initial am crezut ca ambele sunt din plastic. Mansonul de cauciuc al inelului de zoom pare foarte bine realizat. Cei care au avut obiective mai vechi cu cauciucurile largite si dezlipite vor înțelege mai bine și vor aprecia calitatea productiei. Ce mai îmi place foarte tare este cât de finuț și elegant este realizat textul din partea frontală. Nu este o vopsea albă și evidentă, ci litere lucioase pe un fond mat. În felul asta, textul devine evident și vizibil în lucirea luminii într-un anumit unghi. Cool.
Versatilitate și utilizare practică
Cu o plajă focală largă și o diafragmă constantă de F2.8, obiectivul este perfect pentru o gamă variată de subiecte: peisaje, portrete, fotografii de eveniment (pentru cei la inceput de drum cu buget limitat) sau chiar fotografii aproape macro. Corpul său compact îl face ideal pentru călătorii, concedii, plimbări foto, chiar in lumină ceva mai limitată fără a compromite performanța optică.
Full Frame
Poate fi folosit si pe aparate Canon RF Full Frame cu aceleasi performante foarte bune de autofocus & tracking. Distanta focala pe Full frame este 28,8 mm – 80 mm, un range de zoom foarte util si cuprinzator pentru o multime de situatii de fotografiere. Poate de fi, de exemplu, obiectivul ideal de călătorie sau vacantă, fără să fie nevoie să porți cu tine 3 obiective prime.
Testele mele FF (Full Frame) au fost realizate pe un Canon R6. Aparatul identifică automat obiectivul și intră în “Crop Mode” faără să fie nevoie saă faci setari suplimentare. Toate bune și frumoase, până aici, nu?
Pe Full Frame in Crop ModePe Full Frame in Crop ModePe Full Frame in Crop Mode
Acel “Crop Mode” înseamna că aparatul elimină toate efectele de vignetare aduse de un obiectiv APS-C pe Full Frame printr-un zoom sau un crop al imaginii captate direct din aparat. La o rezolutie maximă de 5472 x 3648px pe un R6, în Crop Mode vei obține o imagine cu rezoluția de 3407 x 2271 px, adică 7.74 Mega Pixeli. Fotografiile se văd foarte bine pe un monitor de 27″ și au o rezoluție suuuuuficient de mare pentru toate rețelele de socializare. Singura * este că nu prea mai ai loc de crop în editare, rezoluția fiind deja redusă. Scaderea spectaculoasă de la 21MP la 7.74MP nu pare vizibilă cu ochiul liber. Ideea este că te poti juca linistit cu un astfel de obiectiv pe FF, dacă faci foto de călătorie sau concediu, iar destinația lor este social media. Când am studiat aceasta chestiune am zis si eu : “nu, clar nu se poate folosi pe FF. E o rezolutie mult prea slabă.” Dar testarea efectivă pe aparat în teren, la fotografiere, arată foarte bine în imagini.
Sigma 18-50mm F2.8 DC DN Contemporary vs Canon RF-S 18-45mm F4.5-6.3 IS STM
Construcție: Ușor și compact, dar cu o greutate ceva mai mică față de Sigma
Calitate optică: Bună pentru utilizatorii entry-level, dar mai puțin performantă la diafragme mici și în condiții de lumină scăzută
Autofocus: Sistem STM, rapid și silențios, optimizat pentru video
Mărire: 0,25x (wide), 0,16x (tele); distanță minimă de focalizare mai mare decât Sigma
Garnitură: Fără protecție împotriva apei
Stabilizare: Încorporată în obiectiv (IS), eficientă pentru fotografiere și filmare fără trepied
Asadar:
Sigma 18-50mm F2.8 este ideal pentru utilizatorii care prioritizează o diafragmă luminoasă, performanțe optice bune și o construcție rezistentă, fiind mai potrivit pentru amatorii entuziaști, poate chiar atat de entuziasti incat sa incepe ceva mai profi.
Canon RF-S 18-45mm F4.5-6.3 IS STM este o alegere mai accesibilă și potrivită pentru utilizatorii entry-level sau cei care prioritizează stabilizarea optică încorporată și un preț mai mic.
În funcție de buget și nevoi, Sigma oferă o performanță bună pentru utilizare generală și condiții mai dificile de iluminare, în timp ce Canon poate fi mai convenabil pentru utilizare zilnică și video casual pentru cei care folosesc preponderent timpi lungi de expunere (acolo te ajuta acea stabilizare). Depinde cum vedeti lucrurile si ce nevoi aveti.
Concluzii și recomandări
Sigma 18-50mm F2.8 DC DN Contemporary este un obiectiv de excepție pentru utilizatorii de camere Canon RF APS-C. Performanțele optice, construcția compactă și funcționalitatea modernă îl fac o alegere excelentă pentru fotografii care doresc calitate și portabilitate.
Recomandări:
Acest obiectiv este perfect pentru fotografii de zi cu zi, călătorii, vacante sau chiar evenimente mici, datorită dimensiunilor reduse și versatilității.
Datorită diafragmei F2.8 constante, este ideal pentru condiții de lumină ceva mai scăzută și pentru obținerea unui bokeh plăcut la portrete.
Este recomandat să utilizați corecțiile optice din cameră pentru a beneficia de cea mai bună calitate a imaginii sau să le corectați la editare dacă trageți RAW.
Pentru utilizatorii care filmează, sistemul de autofocus silențios este un mare avantaj, mai ales în combinație cu modul AF Servo.
Pro:
Dimensiuni compacte și greutate redusă
Diafragmă constantă F2.8 pe toată gama focală
Claritate, contrast și culori excelente
Autofocus rapid și AF Tracking fara intarzieri
Corecția aberațiilor cromatice direct în cameră
Garnitura de protecție împotriva apei
Distanță minimă de focalizare de 12,1 cm și factor de maximă de mărire de 1:2,8 (wide) și 1:5 (tele)
Cel mai mic și cel mai ușor obiectiv din clasa sa.
Contra:
In categoria asta de pret pentru nivelul amatori care folosesc camere APS-C Canon RF, orice ai putea spune ca negativsau contra despre obiectivul asta ar fi total strigator la cer sau total deplasat.
Gânduri finale:
Nu este un obiectiv perfect, are limitarile lui, însă pentru ce a fost creat este absolut minunat.
Dacă intenționați să folosiți acest obiectiv pentru filmări, luați în considerare utilizarea unui sistem de stabilizare suplimentar, mai ales pentru mișcări fluide. Nu are stabilizare, remember?
Sigma 18-50mm F2.8 DC DN Contemporary este un obiectiv extrem de versatil și performant, oferind un raport calitate-preț excelent. Este o alegere ideală pentru cei care își doresc un echipament portabil, dar fără compromisuri la capitolul calitate a imaginii. Recomandat cu căldură pentru fotografii amatori cu aparate foto APS-C Canon RF mirrorless care doresc un obiectiv versatil și de încredere în rucsacul lor.
Nu a fost creat si nu este recomandat pentru productii profesionale, însă pentru cei la început de drum cu buget redus care vor să optimizeze la maxim costurile ar putea sa fie o variantă bună, dacă îl au deja în rucsac si se hotărăsc să începă ….fotografia de nuntă sau eveniment, în general. De asemenea, daca intentionezi sa incepi sa faci bani din fotografie cu un aparat foto APS-C Canon RF, este un obiectiv superb si de incredere.
Simplu, spus: recomand cu căldură acest obiectiv zoom standard pentru cei care au nevoie de ceva mai multă lumină, diafragma constantă, culori foarte corecte, contrast bun si claritate obsolut satisfăcătoare inca de la 2.8….si, desigur, dețin o cameră foto Canon APS-C cu montură RF. 🙂
Boke (pronunțat bo ke cu accent egal) se referă direct la zona de neclaritate din fotografie, adica de blur, dar si la calitatea estetică a zonelor neclare sau defocalizate dintr-o imagine, în special a fundalului (planul departat) sau a zonelor din planul mai apropiat fata de subiectul in focus.
Termenul provine din cuvântul japonez „boke” (ぼけ), care înseamnă „ceață” „neclaritate”, “estompare”, “blur”. Termenul japonez boke este folosit și în sensul unei tulburări mentale sau al senilității sau alte combinatii. Termenul bokashi (暈かし) este înrudit, însemnând estompare a facultăților mentale, minte încețoșată, de exemplu.
În engleză a fost popularizat în 1997 în revista Photo Techniques, când Mike Johnston, editorul la acea vreme, a comandat trei lucrări pe această temă pentru numărul din martie/aprilie 1997; el a modificat ortografia pentru a sugera pronunția corectă vorbitorilor de engleza, spunând „este pronunțat corect cu bo ca în bonne și ke ca în Kenneth, cu accent egal pe fiecare silabă”. Ortografiile bokeh și bokeau fost ambele folosite cel puțin din 1996, când Merklinger sugerase „sau Bokeh dacă preferați”. Termenul bokeh a apărut în cărțile de fotografie cel puțin din 1998. Uneori este pronunțat /ˈboʊkə/ (boke-). uh). Americanii astia…pfff. Nu înțeleg necesitatea acelui H sau kə decat prin tendința acestei culturi de a face senzațional din orice si acolo unde nu este cazul. Deci, dragilor, corect este boke, pronunțat simplu si curat: boke, ca in limba japoneza. E simplu. Orice altceva este improvizație inutilă made in SUA. 🙂
Datorita esteticii generale a zonei de blur, boke-ul nu se referă doar la cât de neclare sunt anumite zone din imagine, ci și la cum arată aceste zone. Un boke „plăcut” este descris ca fiind soft, uniform, fără margini dure sau forme care distrag atenția. Cu toate ca, bulinele mai clar conturate sau efectul de swirl al lentilelor vechi, aduc un farmec special in lumea fotografiilor perfecte.
Unii fotografi limitează în mod incorect utilizarea termenului boke la apariția de cercuri luminoase în zona nefocalizată. Confuzia intervine atunci cand numim zona de neclaritate, BLUR si nu boke. Cele doua cuvinte înseamnă lingvistic si conceptual același lucru. Efectele luminoase produse de optica in anumite conditii in zona de out-of-focus, sunt o calitate suplimentara a blurului (boke fiind acelasi lucru).
Boke-ul a fost, de asemenea, definit ca „modul în care obiectivul redă punctele de lumină nefocalizate”, adica acel atribut special al zonei out-of-focus. Diferențele dintre aberațiile optice obiectivului și forma diafragmei provoacă efecte boke foarte diferite. Unele modele de obiective estompează imaginea într-un mod plăcut pentru ochi, în timp ce altele produc blur incarcat care distrage atenția. Asta înseamnă ca, spre exemplu, daca un obiectiv vintage are din ce sa-ti scoată buline luminoase/colorate din zona out-of-focus, le va randa definit, conturat si astfel va incarca imaginea. Asta poate sa fie un spectacol in sine, insa este adevărat ca, subiectul nu va mai fi atat de evidențiat de fundal, nu va iesi in evidenta prea mult. Este necesar multa practica si teste cu mai multe obiective si focale pentru a stapanii bine si controlat efectele de boke. Asta daca urmaresti ceva anumte sau vrei sa perfectionezi zone de out-of-focus. Pentru unii blurul e blur si atat. Cum pentru majoritatea femeilor toata berea este la fel. 🙂
Fotografii pot folosi în mod deliberat deschideri largi ale diafragmei si distante potrivite, astfel incat sa obtina un DoF, aka profunzime de camp ingusta. Asta rezulta direct in mult blur si focusare selectiva fina pe subiect. O modalitate excelenta in fotografia de portret de a avea o imagine cu subiectul foarte bine pus in valoare.
Zona în care elementele sunt vizibile și clare poate fi mai mica sau mai mare (Dof/profunzimea de camp), în funcție de 5 factori:
Distanța focală a obiectivului foto folosit
Apertura/Diafragma
Distanța pana la subiect sau punctul focalizat
Distanta subiectului pana la fundal
Dimensiunea senzorului (într-o măsură destul de mica)
Tehnica optică modernă a perfecționat formulele de producție astfel incat, clarul sa fie cat mai bun, dar si zona out-of-focus sa fie cat mai “cremoasa”, soft, astfel incat, la fotografia de portret sa zicem, separare subiectului prin blur să fie clară, evidenta si sa contrasteze in mod evident blurul fata de sharp. Boke-ul este adesea cel mai vizibil (apar forme si culori, acea calitate optica speciala) în jurul luminilor mici de fundal, cum ar fi reflexiile și sursele de lumină, motiv pentru care este adesea asociat cu astfel de zone. Cu toate acestea, boke-ul nu se limitează la evidențieri; estomparea apare în toate regiunile unei imagini care se află în afara profunzimii de câmp. Opusul boke-ului deci, este o imagine în care sunt vizibile toate elementele din cadru, pe intreaga plaja focala, cum ar fi la un peisaj.
Cum să obții un boke frumos
Pentru a obține un boke estetic, plăcut și de calitate în fotografii, trebuie să combini echipamentul potrivit cu tehnici corecte de fotografiere. Iată pașii esențiali pentru a obține cele mai bune rezultate:
Alege un obiectiv foto cat mai potrivit
Setează o valoare mică a diafragmei (ex. f/1.4, f/2.8) pentru a reduce adâncimea câmpului (de clar). Aceasta creează o separare clară între subiect și fundal, rezultând un boke mai evident.
Obiective cu deschidere mare a diafragmei: Un obiectiv cu o diafragmă mare (f/1.2, f/1.4, f/1.8, chiar si 2.8) permite mai multă lumină, dar oferă si o separare mai pronunțată între subiect și fundal.
50mm /1.2, f/1.4, f1/8 (cel din urma este eficient și accesibil).
85mm f/1.2, f/1.4, f1/8 (ideal pentru portrete).
Teleobiective (ex. 70-200mm f/2.8) pentru un boke comprimat și soft.
Obiectivele suficiente lamele diafragmă (de obicei 7, 9 sau mai multe lame) produc un boke mai uniform, rotund și mai plăcut.
Creează separare între subiect și fundal
Distanța dintre subiect și fundal: Cu cât fundalul este mai departe de subiect, cu atât boke-ul va fi mai accentuat.
Distanța dintre cameră și subiect: Fotografierea de aproape accentuează efectul boke.
Folosește o deschidere mare a diafragmei
Setează o diafragmă mică (număr f mic, de ex. f/1.8) pentru a obține o adâncime de câmp redusă, care creează un fundal frumos defocalizat.
Alege un fundal potrivit
Fundalurile cu surse de lumină (ex. luminițe de Crăciun, reflexii) produc boke circulare estetic.
Texturi simple sau fundaluri naturale (ex. frunziș, de regula copac cu cu frunze care lucesc in soare) creează un efect mai subtil, natural. Texturile complexe sau aglomerate pot distrage atenția. Alege un fundal uniform sau cu un model subtil.
Lentile fixe rapide: Obiectivele fixe (prime) precum 35mm, 50mm sau 85mm oferă boke mai calitativ decât zoom-urile obișnuite.
Folosește distanța minimă de focalizare a lentilei pentru un efect de out-of-focus mai puternic.
Experimenteaza mai mult…
Filtre boke personalizate: Adaugă forme speciale (ex. inimioare, stele) folosind filtre decupate plasate în fața obiectivului.
Obiective vintage: Unele obiective mai vechi produc boke unic datorită aberațiilor optice. Unele lentile mai vechi, cum ar fi Helios 44-2, 58mm f/2, produc boke-uri unice, precum efectul de spirală.
Ce contribuie la un boke “frumos”?
Un boke plăcut în fotografie este o neclaritate de fundal uniformă, moale și estetică, care pune în valoare subiectul principal fără a distrage atenția. Se caracterizează prin cercuri de lumină netede, fără margini dure sau texturi nedorite.
Elemente necesare pentru un boke plăcut:
Obiectiv cu diafragmă cat mai deschisa (ex. f/1.2 – f/2.8).
Lamele rotunjite ale Irisului pentru cercuri uniforme.
Separare între subiect și fundal – fundal mai departe de subiect.
Distanță focală potrivită – tele obiectivele sau obiectivele fixe deschise sunt ideale (ex.: 50mm, f1.8, 85mm f1.8).
Distanta mai redusa fata de subiectul fotografiat. Apropie-te de subiect.
Fundal simplu sau iluminat creativ (ex. luminițe).
Aceste elemente combinate creează un efect boke delicat, atrăgător și armonios.
Boke-ul este o combinație de tehnică, echipament și creativitate. Cu exersare constanta și atenție la ce faci, poți transforma si tu zonele neclare într-un element cu adevarat artistic al fotografiilor tale.
Miranda – Model lansat in 1969. Obiectiv Auto Miranda 50mm, f1.8
Sensomat RE este un aparat foto SLR, foloseste film de 35mm si detine masurare a luminii TTL cu sistem CdS integrat in oglinda, o caracteristica tehnica destul de avansata pentru inceputul anilor 70. Exponometrul este activat prin apasarea unui buton in stanga jos a obiectivului si se inchide dupa fiecare armare pentru economisirea bateriei. Reglarea expunerii se face prin mentinerea acului din vizor in zona mediana a grilei indicatoare, cu ajutorul valorilor diafragmei si a timpilor de expunere. Desi, producatorul folosea baterie de 1.35v, aparatul functioneaza si cu un LR44 de 1.5v. Cei care vor sa fie mai aproape de valoarea bateriei originale, pot incerca baterii pentru aparate auditive de 1.4v., insa banuiesc ca diferentele de voltaj sunt totusi neglijabile. Cortina din panza cu cursa orizontala, este declansata cu viteze intre 1 si 1/1000. Butonul declansator este pozitionat frontal, insa exista posibilitatea de dezurubare si insurubare si sus, in pozitia standard. Aparatele foto Miranda sunt construite cu atentie pentru design si functionalitate, finisajele sunt bine realizate, iar constructia metalica, robusta este completata de detalii atent executate. Posibilitatea de a schimba viewfinderele si declansatorul, in genereal operarea superba si articulata a aparatului, sunt pentru un pasionat de fotografie si aparatura foto vintage, ca desertul pentru un copil. Sensomat este un aparat excelent care functioneaza impecabil si dupa 50 de ani. Imaginile captate cu Miranda Sensomat RE sunt de cea mai buna calitate pentru standardele anilor 70.
Miranda Sensomat RE, dupa primul film tras
— Miranda Camera Company, numită inițial Orion Camera Company, a fabricat aparate foto în Japonia între 1955 și 1978. Primul lor maparat foto a fost Miranda T. Multe dintre produsele lor erau single lens reflex pe film de 35 mm. Aproape toate modelele, cu excepția dx-3. aveau pentaprisme interschimbabile, eliberate prin mișcarea unui buton sau răsucirea bazei butonului de derulare a filmului, și o montură duala pentru obiective: un suport de baionetă spre exterior si montura pe filet de 44 mm înspre interior. Neputand ține pasul cu automatizarea producției din ce în ce mai accelerate a producătorilor mai mari și cu electronica din ce în ce mai sofisticată a camerelor foto concurente, Miranda a încetat să producă camere. Se spune ca Miranda a intrat in falimet si pentru ca a tinut foarte mult la calitatea ridicata a materielelor si a finisajelor aparatelor produse, lucru ce le-a facut mai scumpe decat un viewfinder/rangefnder din aluminiu si plastic automatizat electronic. Aparatele foto Miranda SLR au format o gamă de peste 30 de modele de la primele prototipuri din 1953 până la ultimul model produs in 1978. Camerele foto Miranda aveau caracteristici avansate si sofisticate pentru vremea aceea, pentru o perioada rivalizand direct cu Nikon sau Canon.
Este acum unul dintre aparatele mele preferate. O deosebita placere sa-l folosesti: solid, Full metal, maricut, sta bine in mana, constructie de exceptie, atentie la detalii, design deosebit. Pentaprisma se poate detasa si adauga varianta waist level, sau chiar se poate folosi ca atare in mod waist level, cu vedere directa a ecranului de focusare. Obiectivul are optica de top si se manevreaza foarte lin.
Light metter touch, doar prin atingerea butonului declansator
Operare Aperture Priority
Expo +2, -2
Auto-exposure camera
Aparat foto simplu si automat
Hand Grip pe body
Bip de atentionare sub 1/60
A nu fi confundat cu X-7A, care e cu totul alt aparat.
Functioneaza cu 2 baterii SR44, LR44, de 1.5 volti
Obiectivul foto TAMRON CF MACRO 35-70 mm f 3.5-4.5 Adaptall 2 Un obiectiv cu adevarat deosebit si probabil mai rarut si el. Este prima data cand aud de el.
Complet functional si in buna forma
Performante excelente pentru un zoom
Calitate prime lens
Super Sharp cu bokeh fin, caracteristic macro
Model continuous focusing imbunatatit (CF)
Inel focus ultra-lin
Compact cu manevrare placuta
Ideal portrete si macro
Optica de buna calitate
Produs intre 1982-1987
Minolta X-7 La începutul anului 1980, Minolta a lansat X-7 pentru piața internă. Era disponibil în două versiuni. X-7 poate fi văzut ca o versiune simplificată a XG-E. Îi lipsesc timpii de declanșare manual și scala de conversie DIN / ASA de pe ușa filmului. Dispunea de un semnal sonor piezo, care indica viteza obturatorului mai mică de 1/60 și bipaie si odata cu LED-ul frontal intermitent în modul autodeclanșator. PArtea de sus a fost ușor reproiectata. Rotita din jurul declansatorului afișeaza doar setarea Auto, compensarea expunerii -2 la +2, B și X (flash sincro). Acest model initial era disponibil de fapt numai în finisaj crom, dar a fost lansată și o ediție specială în negru (în cantități foarte limitate).
În 1981, X-7 a primit un grip frontal din plastic, ca cea a modelului XG-M și ecranul de focalizare „Acute Matte”. În 1982, camera a primit noul logo Minolta „Soare ce rasare”. Aceste modele erau disponibile numai în negru și au fost exportate.
Se pare ca versiunea pe care o am este cea produsa in 1981 in finisaj negru si editie limitata. Fix anul nasterii mele. Coincidenta? Nu cred. 🙂
