Confortul pe termen scurt pare sigur, dar…
Confortul pe termen scurt pare sigur, călduț, protejat.
Dar poate deveni cea mai mare capcană.
Să crești, să te transformi într-o versiune mai bună a ta nu e ușor. Uneori e chiar înfricoșător. De ce?
Pentru că nu vei mai fi același.
Vei gândi altfel. Vei simți altfel. Vei reacționa diferit.
Chiar dacă schimbarea este „în mai bine”, ea rupe o identitate veche. Și asta doare puțin.
Zona de confort e locul în care faci aceleași lucruri la nesfârșit. Nici măcar nu mai speri la alte rezultate. Nu mai visezi. Te complaci.
Nu e nici rău, nici bine. E… suportabil.
„Las-o așa”, îți spui.
„Se poate și mai rău.” — și ai dreptate. Dar folosești adevărul ăsta ca să justifici lipsa curajului.
Nu vrei să riști starea asta familiară, pentru că te simți în control. Te-ai obișnuit cu rutina.
E ca și cum ai juca același joc pe „easy”, doar ca să câștigi sigur. Ca să-ți hrănești ego-ul. Ca să-ți protejezi orgoliul. Ca să trăiești cu iluzia că ești bun la ceea ce faci.
Și, încet, începi să crezi iluzia.
Ești atât de absorbit de povestea asta confortabilă încât uiți un lucru la fel de valid precum „se poate și mai rău”:
Se poate și mai bine.
Și nu vorbesc despre ani, averi sau posesiuni.
Vorbesc despre potențialul tău.
Despre talentul tău.
Despre pasiunea ta care stau îngropate sub frică, rutină și justificări elegante.
Adevărul e simplu și puțin incomod:
Confortul îți oferă liniște.
Dar creșterea îți oferă viață.
Și poate că nu trebuie să faci un salt uriaș.
Poate e suficient să alegi, azi, să crești nivelul jocului cu un singur click peste „easy”.
Da, e posibil să pierzi confortul.
Dar ai putea câștiga o versiune a ta pe care încă nici nu ți-o imaginezi.
Și sincer… asta e un risc frumos.
Și poate că merită spus clar:
Lucrurile astea sunt la fel de valabile în viață, cât sunt în fotografie.
Sau în orice devenire care te cheamă din pasiunea pe care ai ales-o.
Pentru că nu crești doar ca fotograf.
Crești ca om.
Iar felul în care îți tratezi evoluția profesională spune mult despre felul în care îți tratezi propriul potențial.
Dacă alegi confortul în artă, probabil îl alegi și în alte zone.
Dacă alegi creșterea în artă, începi să o alegi peste tot.
Și poate că fotografia nu e doar un domeniu în care activezi.
Poate e una dintre formele prin care înveți să devii.
Iar dacă simți că e momentul să iei în serios devenirea asta — în viață și în fotografie — începe prin a face un pas conștient.
Nu mare.
Doar asumat.
Restul vine.
de exemplu, zilnic facem in jur de 30 000 de alegeri. wow!
