Light metter touch, doar prin atingerea butonului declansator
Operare Aperture Priority
Expo +2, -2
Auto-exposure camera
Aparat foto simplu si automat
Hand Grip pe body
Bip de atentionare sub 1/60
A nu fi confundat cu X-7A, care e cu totul alt aparat.
Functioneaza cu 2 baterii SR44, LR44, de 1.5 volti
Obiectivul foto TAMRON CF MACRO 35-70 mm f 3.5-4.5 Adaptall 2 Un obiectiv cu adevarat deosebit si probabil mai rarut si el. Este prima data cand aud de el.
Complet functional si in buna forma
Performante excelente pentru un zoom
Calitate prime lens
Super Sharp cu bokeh fin, caracteristic macro
Model continuous focusing imbunatatit (CF)
Inel focus ultra-lin
Compact cu manevrare placuta
Ideal portrete si macro
Optica de buna calitate
Produs intre 1982-1987
Minolta X-7 La începutul anului 1980, Minolta a lansat X-7 pentru piața internă. Era disponibil în două versiuni. X-7 poate fi văzut ca o versiune simplificată a XG-E. Îi lipsesc timpii de declanșare manual și scala de conversie DIN / ASA de pe ușa filmului. Dispunea de un semnal sonor piezo, care indica viteza obturatorului mai mică de 1/60 și bipaie si odata cu LED-ul frontal intermitent în modul autodeclanșator. PArtea de sus a fost ușor reproiectata. Rotita din jurul declansatorului afișeaza doar setarea Auto, compensarea expunerii -2 la +2, B și X (flash sincro). Acest model initial era disponibil de fapt numai în finisaj crom, dar a fost lansată și o ediție specială în negru (în cantități foarte limitate).
În 1981, X-7 a primit un grip frontal din plastic, ca cea a modelului XG-M și ecranul de focalizare „Acute Matte”. În 1982, camera a primit noul logo Minolta „Soare ce rasare”. Aceste modele erau disponibile numai în negru și au fost exportate.
Se pare ca versiunea pe care o am este cea produsa in 1981 in finisaj negru si editie limitata. Fix anul nasterii mele. Coincidenta? Nu cred. 🙂
Cred ca sortii deja imi surasesera in momentul in care gasisem bijutier si ceasornicar intr-un singur loc cand cautam fix acest tip de reparatii, dar nu avem de unde sa stiu ce ma asteapta. In timp ce imi aruncam ochii pe peretii micului si dezordonatului atelier de reparatii, observand ceasurile vechi, argintaria si alte obiecte de-ale bunicilor, ma fulgera un gand. Fara sa ezit prea mult, intreb: “aveti cumva, din greseala, aparate foto vechi?” Sugubatul de bijutier imi raspunse cu un zambet siret, abia asteptand sa scape de ele: “parca aveam ceva pe aici, uite unul acolo, jos pe raft…si mai era inca unul pe aici pe undeva…”, zise intinzand mana la o polita de pe perete. Privind in stanga mea, jos, zaresc pe raftul plin de praf gros si vechi si el, un aparat foto intr-o husa neagra. Mai ca nu imi venea sa-l iau in maini, asa de murdar era, dar hai sa vedem ce-o fi cu el, daca tot am intrebat, nu?. Scot din husa mizera, un aparat foto negru pe care scria in limba rusa “zenit”. Hmmm, modelul de zenit era complet sters. Se distingeau 2 cifre: parca 1 si 9 sau 8. Il sucesc sa vad obiectivul pe care scria, tot in rusa Zenitar, si remarc ca arata bine. Nu mai auzisem de astfel de obiectiv, pana acum. Nu eram impresionat. Tot incercand sa-l manevrez, ii zic omului, dezamagit si cu multe ganduri in incercarea de a lua o decizie: “uitati, nu armeaza, nu declanseaza. E blocat.” Nu reuseam sa fac maneta de armare sa se miste. Acum gandul meu era numai la obiectiv, care putea fi folosit pe o camera digitala cu un adaptor. Nici el nu se misca la incercarile mele de a-l desface de pe body. Imi ramase un gust amar…
Imi ofera un Zenit 3M si mai ponosit care, culmea, arma si declansa. Extrem de murdar si uzat. “Nici gand”, ma gandesc. Ii multumesc omului si plec cu o gandul la aparatul asta. Merita oare sa platesc omului o suma destul de mica, de altfel? Era clar ca nu stia ce are. Vroia doar sa scape de el si sa obtina o suma de bani, ca de fiare vechi. Nici eu nu stiam ce are, pana nu am ajuns la PC si am cautat modelul de aparat. Wow!!! Initial am crezut ca e Zenit 18: aparat rar!!! Dupa alte cautari si comparatii, asocieri, aflu ca e un Zenit 19 si el rar, iar Zenitar-M 50mm, f1.7 si mai rar cu o excelenta si apreciata calitate optica. Cand am terminat eu cercetarea si m-am hotarat sa dau fuga sa-l cumpar, programul de lucru al atelierului se incheiase…si era vineri…si trebuia sa astept pana luni, cand oricum trebuia sa merg sa iau cerceii reparati ai fetitei. Hmmm, may the universe work as it wants! Alea iacta est! si altele asemenea…. Daca va fi sa il am, bine. Daca nu, nu. Luasem o decizie si trebuia sa ma impac cu asta. Era insa o intamplare extraordinara, din toate punctele de vedere, pentru mine.
Luni, pe la pranz merg la atelier, iau cerceii reparati si ii zic bijutierului, relaxat, zambind retinut: “haideti sa va iau si asta, sa va fac loc pe raft, poate aveti nevoie de spatiu. Incerc sa bag o surubelnita in el sa vad daca ii pot face ceva.” Si aproape asa am si facut. A durat aproape 3 seri de incercari, fortari, lubrifieri sa scot obiectivul, blocat. Dupa ce am turnat WD40 pe la marginea monturii in fiecare seara, in a-3-a, m-am hotarat sa iau ciocanul. Ciocanelul, de tinte, nu va speriati. Dupa ce am aplicat cateva lovituri usoare, cu un servetel ca tampon, s-a desprins. Lentilele sunt in stare impecabila, numai inelul de focus se misca mai greu: chestie tipic ruseasca, intalnita si la Helios, mai putin la Jupiter-uri. Aparatul arata chiar binisor dupa ce l-am curatat bine. Husa si ea este chiar faina dupa ce am spalat-o si frezat-o. In cele din urma aparatul si cu mine nu ne-am inteles, a mers la un pasionat de Zenit 19, se pare. 🙂 Omul a spus ca a tras vreo 4 ani cu acelasi model. Probabil dorea o reimprospatare sau sa se asigure ca face din doua, unul in momentul in care cel folosit va ceda. M-am bucurat ca a ajuns unde trebuie. Superbul Zenitar 50mm, f1.7 este in mica mea colectie de obiective rusesti, alaturi de un Jupiter-9 MC 85mm f/2, Jupiter 11 135mm, f3.5, si un Helios – 44M 58mm f2.
Zenit 19 (Зенит)
Aparat foto SLR Vintage Rar, semi-automat
Zenit 19 este varf de linie al renumitului brand rusesc de aparate foto pe film, impreuna cu Zenit 18, si penultimul model de aparat foto produs de fabricile KMZ, Krasnogorsk Mechanical Works, URSS în perioada 1979-1987, chiar inainte de inchidere.
Dispune de un nou obturator metalic cu deplasare verticală, cu viteze controlate electronic de pana la 1/1000. La fel ca Zenit TTL, are sistemul de măsurare a acului de oprire. Contorul și DOF Preivew sunt activate de un buton, aflat in partea frontala, stanga jos, în loc de apăsarea pe jumătate a butonului declanșator ca și alte Zenit-uri. Obturatorul are un comutator de blocare pentru a preveni declanșarea accidentală atunci când este blocat și pentru a permite expuneri lungi. Sensibilitatea filmului este selectată în partea de jos a camerei, în GOST. Majoritatea Zenit 19 vor avea un tabel de conversie atașat pe spate între GOST-ASA și DIN. Detine si un ecran de focalizare îmbunătățit. Acesta noua prisima este mai luminoasa, integrata si în linia Zenit 12.
Structura camerei este în cea mai mare parte dintr-o singură bucată de metal, cu un capac sus și jos din plastic.
Zenit este alimentat cu 2 baterii PX625 într-un compartiment pentru baterii din partea de jos a camerei, similar cu Canon EF. Contorul nu este sensibil la tensiune, deci bateriile alcaline de 1,5 volți 625 (V625U) pot fi utilizate în locul bateriilor originale cu mercur de 1,35 volți. Fără baterie, masuratorul lumină va înceta să funcționeze și declanșatorul va funcționa doar la 1/1000 pe secundă (vitezele mai mici fiind controlate electronic).
Zenit 19 este echipat fie cu un Helios 44M de 58mm, f2 fie cu Zenitar-M 50mm f1.7.
121.993 camere Zenit 19 au fost produse de KMZ până la oprirea liniei de producție, ceea ce il face destul de rar, in special in anumite tari. In Romania, Acest aparat, practic, nu era de gasit pe nici un site de anunturi. Din cate am inteles, Zenitarul este si mai rar si mai valoros decat aparatul in sine.
Zenit 19 a fost transformat în mai rarul Zenit 18, care a adăugat un mod de fotografiere Aperture-Priority și a mutat masurarea luminii înapoi pe butonul declanșator. Doar 7.001 Zenit 18 au fost produse în perioada 1980-1987.
Specificatii:
Montura M42
Aparatul este in stare buna
Armeaza si declanseaza, (maneta de blocare este cam nesigura)
Sistem TTL
Indicator live pentru expunere corecta
Urme minime pe body pentru un aparat de mai bine de 40 de ani.
Aparat foto semi-automat, cu cortina verticala metalica, DOF preview, blocare a declansarii, timpi contolati electronic, ecran de focusare imbunatatit,
Oglinda cu revenire automata.
Resetarea counterului automata la deschiderea usitei
Viewfinder cu info despre ce timpi ar trebui folositi
Viewfinder modern cu 95% camp vizual
Functioneaza cu 2 baterii LR9/V625U 1.5V (se gasesc usor)
Operare mecanica a shuterului 1/1000
Functioneaza cu film ingust de 35mm
Mai multe informatii, aici: http://www.zenitcamera.com/mans/zenit-18/zenit-18.html
500 ien. – Istoria fotografiei începe din antichitate din anii 500 ien. Când oamenii de stiinta din China sau Grecia antică studiau crearea imaginii din razele soarelui atunci cand trecea printr-o gaura mica (pinhole) și proiecta imaginea pe un perete cu susul în jos (la fel cum face și ochiul uman). Imaginea proiectată demonstrează legea naturala a fizicii despre cum lumina se deplaseaza in linii drepte
1021 – Fizicianul arab Ibn Al-Hytham studiaza intens camera obscura și peste tot în lume devine un trend. Aceasta este baza camerei foto.
1400-1600 se dezvolta si perfectioneaza optica. Lentilele din sticlă cu proprietatea de a focusa lumina pentru a observa imagini, se folosesc în producerea unor binocluri foarte folosite de astronomii care studiau universul.
Leonardo da Vinci a desenat schita unei camere obscure dar îmbunătățită cu lentile din sticlă, în loc de pinhole
1700 – se fac teste pentru fixarea imaginii pe un mediu: hartie, panza, sticlă, plăci de metal.
În 1717, Johann Heinrich Schulze a arătat ca nitratul de argint se inegreste cand este expus la lumina. Trebuia sa se gaseasca o soluție pentru oprirea și fixarea acestui efect.
1825 – Prima fotografie a fost realizată în anul 1825 și reprezinta o gravură pe o placă de metal
Primul fotograf din lume este inventatorul francez Nicéphore Niépce
Cea mai veche fotografie păstrată, este cea de-a doua fotografie realizată vreodată.
Vedere de la fereastra din Le Gras – reprezintă ce a văzut Niépce pe fereastra: o clădire, un copac, un hambar. Expunerea a durat nu mai puțin de 8 ore
Nu s-a numit fotografie, ci pe rand, desen fotografic, calotipie, daghereotipia, fotografie
Fotografia a apărut din necesitatea de a înlocui desenul, pictura în reproducerea și păstrarea imaginilor
1838 sau 1839 – Primii oameni care au fost fotografiați vreodată sunt 2 oameni surprinși într-un cadru stradal larg. Lustruitorul de pantofi și clientul sau devin primele persoane din istorie imortalizate într-o fotografie. Aceasta se numește “Boulevard du Temple” (după locul pe care l-a imortalizat) și a fost realizată în 1838 sau 1839 de către Louis Daguerre.
În 1839, Sir John Herschel realizeaza prima imagine pe sticlă și inventează și termenul de foto-grafie (de la cuvintele grecești fos=lumina, grafos=scriere)
Primele fotografii erau extrem de fragile, ele fiind închise în carcase robuste de sticlă, vidate și umplute cu un gaz inert din punct de vedere chimic, de regulă azot
În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix Nadar, realizează prima fotografie aeriană, fotografiind Parisul din nacela unui aerostat (balon).
Fotografia era dificila, scumpă și chiar periculoasă
1861 – Prima fotografie în culori permanente a fost făcută în 1861 de de către fotograful englez Thomas Sutton, prin punerea în practică a unei teorii sugerate de celebrul fizicianul James Clerk Maxwell. “Vedeta” a fost o funda color în carouri
Abia spre anul 1890 fotografia este folosită pentru portrete și fotografii de familie
In 1888 nou infiintata companie Kodak lanseaza un aparat foto pentru public. “You push the button, we do the rest.” Ușor de folosit, aparatul folosea un film sensibil la lumina care se putea rula pentru a schimba poziția de captare. Cand cele 100 de cadre erau epuizate, fotograful trimitea aparatul foto la fabrica pentru a developa filmul și a realiza printuri pe hartie.
În 1913 se inventează filmul de 35 mm în special pentru camerele video, însă încep sa se foloseasca și pentru camerele foto “miniaturale”, cum erau numite atunci. Oskar Barnack, un inginer la Leitz a realizat prototipul camerei foto cu film orizontal și poziții de 24x36mm. Acesta avea să fie modelul camerei foto așa cum este ea cunoscută peste tot în lume. Cel mai popular format foto.
1925 Leica produce camere foto pe noul format și devine imediat un succes incontestabil pe piața
1957 & 1959 – Deși exista multe formate foto, cel mai popular format al tuturor timpurilor este cel cunoscut și folosit și acum de pasionați – 35mm.
Camerele foto SLR single-lens reflex, cu vizor optic, incarcare cu film, control al timpului de expunere, sistem de derulare, schimbarea sensibilității filmului, chiar timer pentru selfie, cuceresc lumea. Camerele foto de atunci erau realizate din metal, compacte, versatile, rezistente, fiabile și cu enorm de multe modele de obiective foto, blitzuri și accesorii.
1960 -Tot prin anii 60 Polaroid uimește lumea cu camerele foto instant, care conțineau un cartus cu un film special prins în hartie, un fel de plic ce contine material fotosensibil și substante pentru developat.. Acest film se developa instant la ieșirea hârtiei din aparat..
Companii precum Leica, (Asahi) Pentax, Nikon, Canon, Kodak, Fuji produc camere foto și devin nume de referință în istoria fotografiei.
1975 – Prima camera foto digitala, fara film, cantarea 3.6 kg. Kodak lab a realizat prima fotografie digitală cu incredibilă rezolutie de numai 0.01 Megapixeli, în 23 de secunde.
În 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital disponibil publicului larg.
1970- 1980 au fost introduse primele camere foto digitale compacte capabile sa ia singure decizii de control al imaginii. Așa se naște termenul de “point and shoot”, adică fotograful nu trebuie sa se preocupe decât de incadrare și să apese butonul. Camera calcula timpul de expunere, diafragma și focusul.
Camerele automate au devenit incredibil de populare printre fotografii amatori. Fotografii profesionisti si amatorii care luau mai in serios fotografia, preferau sa să-și facă propriile setari și alegeau controlul imaginii disponibil pe camerele SLR.
1989 – 2000 în aceasta perioada camerele foto digitale continua sa se perfectioneze pana cand prin 2004 Canon EOS 1D Mark II a reușit sa depaseasca calitatea celebrului film foto Kodachrome. Acum camerele foto digitale sunt o soluție de luat în calcul și pentru fotografii profesionisti.
2000 – Samsung și Sharp lansează primele telefoane cu camera foto. Samsung SCH-V200 avea o rezolutie de 0.35MP si Sharp Electronics J-SH04 J-Phone doar 0.11MP. Puteai face pana la 20 de poze.
Tot cam prin anii 2000 încep sa apară și telefoanele deștepte cu camera foto și internet
2004 – camerele foto digitale cuceresc piața foto și înlocuiesc treptat camerele SLR pe film
2007 – Steve Jobs începe revoluția modernă a smartphone-urilor cu touchscreen mare, ceea ce copiii mici de acum vor numi “râșnițe”.
Este un aspect foarte important al fotografiei moderne deoarece, smartphone-ul a devenit un accesoriu de nelipsit din buzunarul oricui. Acum, putem fotografia și filma orice dorim, oricând și oriunde. E mai simplu și mai accesibil ca niciodată să fii fotograf amator.
2011 Există încă din anul 2011 Mobile Photography Awards. Premiile fotografiei cu smartphone-ul este o competiție internațională și un indicator clar al nivelului de arta la care poate ajunge fotografia realizată cu mobilul. Premiul cel mare este de 300 de dolari.
În mai puțin de 200 de ani fotografia trece de la visul unui îndrăzneț care a imprimat o placa de metal, la o camera foto miniaturala digitala la indemana oricui.
